Actorul iubit de milioane de români care i-a păcălit pe comuniști. Viața lui Ernest Maftei, zis și Bădia: a salvat 136 de evrei de la moarte sigură

Dacă ai obiceiul să te uiți la filme românești pentru a-ți aminti de copilărie, adolescență sau chiar tinerețe, în mod clar știi cine a fost Ernest Maftei, zis și Bădia.

Despre el, mulți își amintesc cu nostalgie, actorul fiind, la propriu, dar și la figurat, ieșit din comun. Îl recunoșteai oriunde datorită aspectului său fizic unic, ce îți amintea, cel mai probabil, de un dac adus în prezent cu o mașină a timpului de existența căreia nu știai.

Ernest Maftei se mândrea cu faptul că a fost legionar

În 1937, cel ce avea să devină unfoarte iubit actor, intra în Mișcarea Legionară și ajungea să ocupe un loc fruntaș în organizația din județul Bacău. Avea frageda vârstă de 17 ani, însă convingerile politice extreme aveau să-l îndemne să iasă din sferele unui adolescent tipic.

Mai târziu, comuniștii îl așezau în top trei cei mai periculoși oameni pentru comunismul din țara noastră, totuși scăpa.

Odată cu nimicirea Mișcării Legionare, rămas în viață (de altfel, printre puținii cu un astfel de noroc, dintre colegii săi), s-ar fi crezut că tânărul Ernest Maftei avea să se sperie și să intre într-un con de umbră, din punct de vedere politic. Nu a fost deloc așa.

Nou înfiițata grupare Legiunea Arhanghelul Mihail avea să-i dea curaj și, la numai 21 de ani, era pus de oamenii „Căpitanului”, în fruntea a patru județe românești. Unii ar considera asta o pălărie mult prea mare pentru capetele lor, însă Maftei „a ținut cu dinții” de funcția proaspăt primită și a promovat cu o convingere aproape obsesiva valorile extremiștilor cu care era coleg.

De altfel, el nu și-a ținut niciodată ascunsă iubirea pentru legionarism, iar după 1990, se înscria în Pentru Patrie, un partid cu specific legionar, înființat de foști sau actuali simpatizanți.

Totuși, a salvat 136 de evrei de la moarte și a scăpat ca prin urechile acului de comuniști: l-au achitat pe bandă rulantă

În momentul în care a primit ordin de la București să ridice un număr de 136 de evrei care erau bănuiți că ar fi colaborat cu socialiștii, cei care, la vremea respectivă erau, de asemenea, o grupare non grata, el face exact opusul și îi ascunde în localitatea Prăjești, la cariera de piatră ce aparținea tatălui acestuia.

Deconspirat, tatăl său este arestat și băgat la închisoare. „Am avut 13 procese, la toate achitat! N-am cazier, domnule! De-aia supravieţuiesc. Da’, ştii de ce? Nu! La Bacău erau 80% ovrei. Ovrei! Legionarii muriseră prin puşcării, toţi! În ’39, îi omorâseră. De 29 septembrie – Armand Călinescu, ştii povestea. Pe unde i-a prins. Am mai rămas eu, care aveam 21 de ani, şi patru mai în vârstă, care conduceau judeţul. Şi vine o listă de la Bucureşti. Că mai erau şi ordine tâmpite!

L-am cunoscut pe Codreanu, personal, dar nu eram cu crime şi din astea! N-am făcut crime niciodată! Aşa cum ţi-am spus, vine o listă cu 136 de ovrei care trebuiau ridicaţi. Erau bănuiţi de comunism, de fapt ei au făcut comunismul. Toţi din Bacău. Şi eu am luat lista la mine şi i-am strâns pe toţi. Tata nu era ţăran sărac, cum am scris în biografie la Bucureşti. I-am luat şi i-am dus pe toţi la tata, la Prăjeşti! De-acasă i-am luat, cu oamenii mei, domnule… Era organizare la legionari! I-am găsit pe toţi într-o zi.

Şi când au venit de la centru pentru ei, dacă nu i-au găsit, a rămas aşa. Şi ei, toţi erau angajaţi la tata, la movilele de piatră de la şosele şi cazaţi pe la ţărani. Apoi, ei au venit la procese! La toate câte am avut, erau în săli! Ei m-au scăpat! La Galaţi, am avut un proces greu, greu tare. Ultimul! Eram şef atunci, în patru judeţe! Da’ să vezi: Când s-a deschis teatrul din Bacău, în ’47, eu am jucat la deschidere.

Au venit, de la mine din sat, cu căruţele ţăranii să mă vadă. Directorul teatrului era unul, Bernstein, ovrei şi el. Şi-mi spune: «Mi-au venit mulţi aici şi-au zis c-ai fost bandit! Dar mi-a venit un ovrei care mi-a zis că eşti un om formidabil! Aşa că să nu te temi, că eu te apăr». Şi m-a apărat, domnule. Nu ştiu dacă mai trăieşte, a fost director la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. La Galaţi, m-au apărat, din oficiu, Ionel Teodoreanu – fratele lui Păstorel – şi Radu Budişteanu, fost ministru de interne sub legionari. Se dusese, domnule, pe front, în prima linie. Antonescu i-a iertat pe cei care s-au dus pe front în prima linie. Radu Budişteanu încă mai trăia înainte de ’90, avea 92 de ani şi voia să plece în străinătate. Şi nu-l lăsau…“, relata, mult mai târziu. Ernest Maftei, potrivit adevărul.ro.

A murit la vârsta de 86 de ani, iar filme ca „Răscoala”, „Haiducii”, „Neamul Șoimăreștilor”, „Reconstituirea”, „Valurile Dunării” sau „Osânda”, vor rămâne mereu în memoria colectivă a iubitorilor de filme românești.